Boli / Afectiuni

Boli / Afectiuni

Afla mai multe despre raceala la plamani!

0

Raceala la plamani se diferentiaza de raceala normala fiind localizata infectia la plamani. Bronsita este sinonima cu raceala la plamani, si se manifesta la nivelul tractului respirator al pacientului si afecteaza si plamanii.  (more…)

Ce ar trebui să știți despre diaree

0
Diareea este una dintre cele mai frecvente plângeri de sănătate. Acesta poate varia de la o stare ușoară, temporară, până la o persoană care poate pune viața în pericol.
La nivel global, aproximativ 2 miliarde de cazuri de boală diaree au loc în fiecare an, iar 1,9 milioane de copii sub vârsta de 5 ani, în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare, mor de diaree.
Diareea se caracterizează prin scaune anormal de vâscoase sau apoase.
Unii oameni trec frecvent scaune, dar ele sunt de consistență normală. Aceasta nu este diaree. În mod similar, bebelușii alăptați frecvent trec prin scaune goale. Asta este normal. Nu este diaree.
Fapte rapide despre diaree
Iată câteva puncte cheie despre diaree. Mai multe detalii și informații de sprijin sunt în corpul acestui articol.
Majoritatea cazurilor de diaree sunt cauzate de bacterii, viruși sau paraziți
Afecțiunile intestinale inflamatorii (IBD), inclusiv boala Crohn și colita ulcerativă pot provoca diaree cronică
Medicamentele antidiareice pot reduce producția de diaree și suplimentul de zinc este eficient la copii
Unele intervenții nutriționale și probiotice pot ajuta la prevenirea diareei
cauze
Corectarea deshidratării este prioritatea tratamentului pentru diaree.
Majoritatea cazurilor de diaree sunt cauzate de o infecție în tractul gastro-intestinal. Microbii responsabili pentru această infecție includ:
bacterii
viruși
organisme parazitare
Cele mai frecvent identificate cauze ale diareei acute în Statele Unite sunt bacteriile Salmonella, Campylobacter, Shigella și Escherichia coli care produc toxine Shiga.
Unele cazuri de diaree cronică se numesc “funcționale” deoarece nu se poate găsi o cauză clară. În lumea dezvoltată, sindromul intestinului iritabil (IBS) este cea mai frecventă cauză de diaree funcțională.
IBS este un complex de simptome. Există crampe dureri abdominale și obiceiuri intestinale modificate, inclusiv diaree, constipație sau ambele.
Boala intestinului inflamator (IBD) este o altă cauză a diareei cronice. Este un termen folosit pentru a descrie fie colita ulcerativa sau boala Crohn. Deseori sângele este în scaun în ambele condiții.
Alte cauze majore ale diareei cronice includ:
Colită microscopică: aceasta este o diaree persistentă care afectează de obicei adulții mai în vârstă, adesea în timpul nopții.
Diaree malabsorptivă și maldigestivă: Prima este cauzată de o absorbție insuficientă a nutrienților, a doua fiind prin afectarea funcției digestive. Boala celiacă este un exemplu.
Infecții cronice: Un istoric al călătoriei sau utilizarea antibioticelor poate fi indicii pentru diareea cronică. Diferite bacterii și paraziți pot fi cauza.
Diaree indusă de medicamente: Laxativele și alte medicamente, inclusiv antibioticele, pot provoca diaree.
Cauze endocrine: uneori, factorii hormonali cauzează diaree, de exemplu, în cazul bolii Addison și tumorilor carcinoide.
Cancerul provoacă: Diareea neoplazică este asociată cu un număr de cancere intestinale.
Tratament
Cazurile ușoare de diaree acută se pot rezolva fără tratament. Durerea persistentă sau cronică va fi diagnosticată și toate cauzele care stau la baza vor fi tratate în plus față de simptomele diareei.
Deshidratare
Pentru toate cazurile de diaree, rehidratarea este esențială:
Fluidele pot fi înlocuite prin simpla băutură a mai multor lichide sau pot fi administrate intravenos în cazuri grave. Copiii și persoanele în vârstă sunt mai vulnerabile la deshidratare.
Soluția sau sărurile de rehidratare orală (ORS) se referă la apa care conține sare și glucoză. Acesta este absorbit de intestinul subțire pentru a înlocui apa și electroliții pierduți în scaun. În țările în curs de dezvoltare, ORS costă doar câteva cenți. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) declară că ORS poate trata în mod sigur și eficient peste 90% din cazurile de diaree non-severă.
Produsele de rehidratare orală, cum ar fi Oralyte și Rehydralyte, sunt disponibile comercial. Suplimentarea cu zinc poate reduce severitatea și durata diareei la copii. Sunt disponibile diferite produse pentru achiziționarea online.
Medicamente antidiareice
Sunt disponibile și medicamente antidiareice de tip over-the-counter (OTC):
Loperamida sau Imodium este un medicament antimotilitar care reduce trecerea scaunului. Loperamide și Imodium sunt disponibile atât pentru cumpărare online, cât și online.
Subsalicilatul de bismut, de exemplu, Pepto-Bismol, reduce producția de scaun diareic la adulți și copii. Poate fi folosit și pentru a preveni diareea călătorului. Acestea pot fi cumpărate on-line, precum și în afara magazinului.
Există unele îngrijorări cu privire la faptul că medicamentele antidiareice pot prelungi infecția bacteriană prin reducerea eliminării agenților patogeni prin scaune.
antibiotice
Antibioticele sunt utilizate numai pentru a trata diareea cauzată de o infecție bacteriană. Dacă cauza este un anumit medicament, trecerea la un alt medicament ar fi posibilă.
Cura de slabire
Nutriționiștii de la Stanford Health Care oferă câteva sfaturi nutriționale pentru diaree:
Îndepărtați lichide limpezi, cum ar fi sucul de fructe, fără adaos de zahăr.
După fiecare scaun liber, înlocuiți fluide pierdute cu cel puțin o ceașcă de lichid.
Faceți cea mai mare parte dintre băuturi, nu în timpul meselor.
Consumați alimente bogate în potasiu și lichide, cum ar fi sucuri de fructe diluate, cartofi fără piele și banane.
Consumați alimente bogate în sodiu și lichide, cum ar fi supă, supe, băuturi sportive și biscuiți sărate.
Alte sfaturi de la nutriționiști sunt:
mananca alimente bogate in fibre solubile, cum ar fi banana, fulgi de ovaz si orez, deoarece ajuta la ingrosarea scaunului
limita alimentele care pot face diareea mai rau, cum ar fi alimentele cremoase, prăjite și zaharoase
Alimentele și băuturile care pot face diareea mai rău includ:
gumă fără zahăr, bomboane, cireșe dulci și prune
băuturi cofeină și medicamente
fructoza în cantități mari, din sucuri de fructe, struguri, miere, date, nuci, smochine, băuturi răcoritoare și prune
lactoza din produsele lactate
magneziu
olestra, sau Olean, un substituent de grăsime
Probioticele
Există dovezi mixte legate de rolul probioticelor în diaree. Acestea pot ajuta la prevenirea diareei călătorului. La copii, există dovezi că ar putea reduce boala diareică cu 1 zi.
Diareea asociată cu antibiotice poate fi redusă prin utilizarea de probiotice, cum ar fi diareea legată de Clostridium difficile, deși dovezile sunt amestecate.
Oamenii ar trebui să-i ceară sfatul medicului, deoarece există numeroase tulpini. Tulpina studiată cel mai frecvent pentru diaree asociată cu antibiotice sunt probiotice pe bază de Lactobacillus rhamnosus și Saccharomyces boulardii.
Probioticele pentru a ajuta cu Clostridium difficile și diareea cu antibiotice au fost investigate într-un studiu publicat în The Lancet. Nu au găsit dovezi că un preparat cu mai multe tulpini de bacterii a fost eficace în prevenirea acestor afecțiuni, apelând la o mai bună înțelegere a evoluției diareii asociate cu antibiotice.

Ce este cancerul?

0
O colecție de boli asociate
Cancerul este numele dat unei colecții de boli conexe. În toate tipurile de cancer, unele celule ale corpului încep să se împartă fără a se opri și se răspândeau în țesuturile din jur.
Racul poate începe aproape oriunde în corpul uman, care este format din trilioane de celule. În mod normal, celulele umane cresc și se împart pentru a forma celule noi în timp ce corpul are nevoie de ele. Atunci când celulele îmbătrânesc sau devin deteriorate, mor, iar celulele noi le ia locul.

(more…)

Despre apendicita

0
Apendicita este cea mai frecventa urgenta chirurgicala abdominala si consta in inflamatia apendicelui. Aceasta afectiune apare frecvent la varste cuprinse intre 10 si 30 de ani, dar poate fi posibila la orice varsta, fiind cunoscute si cazuri cu manifestari particulare la bolnavii varstnici. Nimeni nu este absolut sigur care este functia apendicelui insa, ceea ce stim, este ca putem trai si in lipsa lui, aparent fara consecinte.

Odata pornit procesul inflamator al apendicelui, acesta nu poate fi stopat medicamentos, tratamentul acestei afectiuni fiind de natura chirurgicala. Cu cat se intervine mai rapede, cu atat suferinta pacientului este mai redusa si interventia mai usor de realizat, cu complicatii cat mai reduse.
Ce cauzeaza apendicita?
Cauza acestei afectiuni poate fi, in multe dintre situatii, obstructia cavitatii organului din cauza unei proliferari limfatice stimulate bacterian sau din cauza unui mic corp strain (samburi, seminte).
Descopera cateva mituri despre apendicita
Aceasta provoaca o crestere a presiunii din interiorul organului, o tulburare a circulatiei sangelui din peretii organului si inflamatia acestuia ce poate evolua in lipsa tratamentului corespunzator pana la perforatie (peritonita).
Poate fi luata in discutie si o predispozitie genetica pentru apendicita in cazul familiilor cu mai multe persoane operate de aceasta afectiune.

Semne de Cancer de san – 8 semne pe care poate nu le cunoasteti

0

Pentru multe persoane, primul semn de cancer de sân este un nodul mamar. Totuşi, simptomele cancerului de sân pot varia foarte mult – de la noduli la semne mai puţin evidente cum sunt modificările pielii. Descoperirea unor simptome de cancer mamar nu înseamnă neapărat că boala este prezentă; totuşi, este esenţial sa discutaţi cu medicul cât mai repede posibil. (more…)

Cancerul ovarian: factori de risc, simptome, diagnostic si tratament

0

Cancerul ovarian este o boala grava, dar care ramane de cele mai multe ori ascunsa, deoarece nu are simptome specifice in faza incipienta, ceea ce face diagnosticarea precoce foarte dificila. Specialistii afirma ca neoplazia ovariana reprezinta a 5-a cea mai frecventa localizare a cancerului la femei.

Statisticile arata ca in fiecare an, in intreaga lume, sunt diagnostiate aproximativ 224.747 cazuri de cancer ovarian noi, incidenta fiind de 6,3 la 100.000 de locuitori, si sunt inregistrate 140.163 decese provocate de cancerul ovarian. Mortalitatea este de 3,8 cazuri la 100.000 de locuitori. In Romania sunt raportate anual 1.686 cazuri noi de cancer ovarian, incidenta in tara noastra fiind de 9,4 cazuri la 100.000 de locuitori, cu 981 decese cauzate de acest tip de cancer.

Specialistii afirma ca exista diferite tipuri de cancer ovarian. Astfel, cea mai frecventa forma o reprezinta carcinomul epitelial, care se dezvolta din celulele de la suprafata ovarului (din epiteliu). Al doilea tip de cancer ovarian ca frecventa este reprezentat de tumorile cu celule germinale, care se dezvolta din celulele ovariene care produc ovulele. Al treilea tip de cancer ovarian, tumorile stromale, este rar si se dezvolta din tesutul de sustinere a ovarului.

 

Factorii de riscpentru aparitia cancerului ovarian

Cei mai importanti factori care cresc riscul de aparitie a cancerului ovarian identificati de cercetatori sunt: varsta inaintata, istoricul familial si genetic, menarha precoce sau menopauza tardiva, prima sarcina tardiva (dupa varsta de 30 de ani), nuliparitatea, istoric de cancer de san.

 

Simptomele cancerului la ovare

Cancerul ovarian poate avea evolutie buna daca este depistat in stadiile timpurii ale bolii. Din nefercire, medicii spun ca multe cazuri de cancer ovarian sunt diagnosticate in stadiu avansat, fiindca simptomele sunt silentioase sau nu apar decat atunci cand boala a avansat. Cele mai frecvente simptome ale cancerului la ovare sunt: dureri abdominale sau pelvine, modificari ale tranzitului intestinal (diaree sau constipatie), modificari urinare, sangerari vaginale neobisnuite, dureri in timpul contactului sexual, pierdere in greutate, oboseala, astenie, distensie abdominala.

 

Cum se diagnosticheaza cancerul ovarian?

Medicii afirma ca diagnosticul cancerului ovarian se face prin:

  • Ecografie abdominala sau transvaginala;
  • Tomografie computerizata sau rezonanta magnetica nucleara;
  • Test de sange pentru masurarea markerului tumoral CA-125;
  • Laparotomie sau laparoscopie – proceduri chirurgicale pentru recoltarea unei probe de tesut tumoral, biopsie.

 

Tratamentul cancerului la ovare

Tratamentul cancerului ovarian depinde de mai multi factori, printre care dimensiunea tumorii, tipul acesteia sau alte caracteristici ale tumorii. Interventia chirurgicala se face pentru indepartarea tumorii ovariene si a altor organe din jur (daca este cazul), precum trompe uterine sau uter si reprezinta primul pas obligatoriu al secventei terapeutice. Chimioterapia si radioterapia sunt, de asemenea, folosite in tratamentul cancerului ovarian, pentru distrugerea celulelor canceroase. Ultimele cercetari au pus la dispozitia medicilor si terapii tintite, care pot oferi beneficii pacientelor cu cancer ovarian.

serialepenet

9 simptome ale apendicitei

0

Apendicita apare atunci cand apendicele (atasat intestinului gros) se inflameaza. In cazul in care acesta „explodeaza”, viata este pusa in pericol, iar medicii trebuie sa intervina de urgenta chirurgical. Pentru a se evita toate aceste lucruri, este bine de stiut care sunt simptomele apendicitei.

Este vorba, mai exact, de noua semne, pe care Michael Payne, un gastroenterolog din Massachusetts, le-a dezvaluit pe Healh.com.

1. Durere in zona buricului – unul dintre simptomele apendicitei

Durerea apare adesea in partea din dreapta-jos a abdomenului. Cu toate acestea, in multe cazuri, primul semn a fost disconfortul aparut in apropierea buricului, ce s-a mutat apoi in partea inferioara a abdomenului.

 

2. Durere in diferite zone ale abdomenului – un alt semn al apendicitei

La unii oameni, inclusiv copii si femei gravide, pot aparea dureri in diferite zone ale abdomenului. Va puteti da seama daca durerea este cauzata de apendice in cazul in care disconfortul se agraveaza in timpul unui stranut, cand tusiti sau mergeti cu masina pe un drum accidentat.

3. Inrautatirea rapida a durerii in zona buricului si abdomenului- printre simptomele sigure ale apendicitei

Daca durerea resimtita in zona abdomenului creste brusc, in cateva ore sau chiar zeci de minute si nu seamana cu nicio alta durere avuta pana atunci, este cazul sa dati fuga la medic.

 

4. Apendicita se manifesta si cu febra si frisoane

De multe ori, simptomele apendicitei le pot imita pe cele de stomac, inclusiv insotite de febra, frisoane si stare de agitatie. Daca, pe deasupra, sunteti ametiti si nu va puteti tine bine pe picioare… poate fi vorba de apendicita.

 

5. Varsaturi, greata sau pierderea poftei de mancare

In cazul acestor simptome, daca persista cateva zile, trebuie sa solicitati asistenta medicala de urgenta. Daca prezentati varsaturi, trebuie sa va alarmati chiar dupa primele 12 ore.

 

6. Constipatie sau diaree – posibil simptom de apendicita

Acestea apar de obicei dupa ce ati experimentat deja dureri abdominale.

 

7. Gaze si balonare

Acestea sunt simptome generale care pot indica apendicita, mai ales in cazul in care apar in legatura cu alte semne, cum ar fi febra si dureri in abdomenul inferior-dreapta.

 

8. Durere intensa la apasare

Sensibilitatea poate aparea atunci cand apasati pe partea de jos-dreapta a abdomenului si apoi eliberati presiunea. Atentie insa! Daca doare, nu este recomandat sa apasati din nou.

 

9. Sensibilitate accentuata

Pielea este incarcata cu senzori care indica durerea. Daca, de exemplu, v-a intepat o albina si resimtiti durerea atat la locul respectiv, cat si in interiorul organismului, mergeti la medic.

Spondilita anchilozantă apare în tinerețe

0

Spondilita anchilozantă este una dintre afecțiunile periculoase. Și asta pentru că debutează la vârstă tânără. Dar, netratată, poate avea consecințe neplăcute pentru pacient, pe termen lung.

 

 

Cam 80% din oameni se vor confrunta cu dureri de spate, pe parcursul vieții. Cauzele lor pot fi foarte variate. Astfel că este important să deosebim o durere cauzată de poziţiile vicioase de stat la birou de debutul unei boli inflamatorii ce necesită un tratament mai complex. Iar spondilita anchilozantă este o afecțiune care merită atenție.

 

Când debutează boala

„Spondilita anchilozantă este o boală multisistemică inflamatoare. Implică afectarea, în primul rând, a articulațiilor sacroiliace și a scheletului axial, cu evoluție spre anchiloză și posibila afectare a articulațiilor periferice și, mai rar, a organelor vitale. Ea aparține grupului spondilartropatiilor. Care include și alte boli inflamatorii preum artrita reactivă, artropatia psoriazică, artropatiile asociate bolilor inflamatorii intestinale, spondilartropatiile nediferențiate.”, spune dr. Claudia Haralambie, medic specialist reumatologie la Spitalul Sanador.

Cauzele apariției spondilitei anchilozante nu sunt complet elucidate. ”Există un determinism genetic – corelația directă cu prezența antigenului HLA-B27. Acesta interacționând cu factori de mediu (bacterii cu poartă de intrare intestinală) prin mecanisme imunologice.”, explică medicul.

Această boală afectează în special pacienții tineri, între 16 și 40 de ani. „10 – 20% dintre pacienți experimentează primele simptome în jurul vârstei de 16 ani. Deși de multe ori ei tind să le neglijeze.  Debutul peste vârsta de 50 de ani, pentru această afecțiune, este neobișnuit. Deși boala în formă ușoara și/sau asimptomatică este frecvent diagnosticată la adultul de vârsta medie.”, spune specialistul.

 

 

Cum se manifestă spondilita anchilozantă

”Principalul simptom al spondilitei anchilozante este durerea de spate (lombosacrată). Cu următoarele particularități: debut lent înaintea vârstei de 40 ani, prezența simptomelor de mai mult de 3 luni, cu agravare dimineața la trezire sau resimțită puternic în a doua parte a nopții. Durerea se agravează la repaus prelungit. Și se ameliorează la mișcare. Iar pacientul poate resimți o redoare matinală care persistă peste 30 minute. Uneori, poate apărea o alterare funcțională importantă a mobilității coloanei vertebrale. Și, în timp, pot surveni deformări ale acesteia.”, explică dr. Claudia Haralambie.

Alte simptome menite să ne alarmeze, în cazul acestei afecțiuni, sunt fatigabilitatea (65%), febra prelungită, scădere ponderală, simptome ale articulațiilor periferice (30-50%), precum și simptome care țin de organele afectate (oculare 20-30%, cardiovasculare, pulmonare, renale, neurologice, gastrointestinale).

Cum ne tratăm

”Majoritatea cazurilor au o evolutie blândă, boala putând fi controlată numai prin exerciții fizice și măsuri generale. Cu toate acestea, pacienții trebuie sa aibă în vedere că este o boală care poate evolua spre anchiloză, cu potențial invalidant, din fericire nu foarte frecvent. Din acest motiv, relația cu medicul trebuie să fie inițiată din stadii precoce, pentru un tratament prompt și urmărire a evoluției”, arată medicul reumatolog.

Tratamentul medicamentos presupune administrarea prelungită de antiinflamatoare nonsteroidiene, iar acestea par să reducă progresia radiologică, însă administrate cronic au o serie de efecte adverse: gastrointestinale (ulcer, dispepsie, hemoragie digestivă), renale sau neurologice. Alte opțiuni terapeutice includ medicația imunosupresoare, la cei care au intoleranță sau lipsă de răspuns la antiinflamatoare, în particular în formele cu afectare articulară periferică.

 

”La rândul ei, terapia biologică reprezintă medicația care reduce semnificativ progresia bolii, fiind reprezentată de molecule care au drept țintă receptori sau alte molecule implicate in inflamație. Acest tip de terapie are și ea anumite efecte secundare: reactivarea infecției tuberculoase, risc crescut de infecții oportuniste, risc de neoplazii, efecte cardiovasculare, alergice, neurologice”, spune specialistul.

Medicul atrage atenția asupra completării medicației cu un un program de reabilitare specific, incluzând exerciții specifice pentru reeducarea posturii, mobilitatea coloanei, pentru respirație, precum și condiții optime pentru odihnă ( pernă subțire, saltea fermă). Practicarea înotului sau a exercițiilor de gimnastică în apă se pot dovedi, de asemenea, eficiente.

Candidoza bucală

0

Candidoza bucală este o afecțiune care se produce ca urmare a acumulării ciupercii Candida albicans la nivelul mucoasei bucale cauzând leziuni albicioase (ca niște pete), de obicei pe limbă sau pe partea inferioară a obrajilor. Uneori, leziunile apar și pe cerul gurii sau în gât. Candida este un microorganism care trăiește în mod normal în gura omului, dar, uneori, se poate înmulți necontrolat și produce simptome neplăcute. 

(more…)

Candidoză vaginală. Simptome

0
  • prurit și iritații în vagin și la țesuturile de la deschiderea vaginului (vulva)
  • senzație de arsură, mai ales în timpul actului sexual sau în timp ce urinați
  • înroșirea și umflarea vulvei
  • durere vaginală
  • erupții cutanate vaginale
  • scurgeri vaginale albe apoase sau groase, fără miros, cu aspect de brânză de vaci

 

Candidoză vaginală.Factori de risc

  • tratament cu antibiotic- candidoza vaginală este freceventă la femeile care iau antibiotic
  • creșterea nivelului de estrogen- candidoza vaginală apare frecvent la femeile care au o creștere a nevelului de estrogen, fiind cazul femeilor însărcinate sau al celor care iau pilule contraceptive sau urmează vreun tratament cu hormoni
  • diabet necontrolat- femeile cu diabet necontrolat  prezintă cel mai mare risc de infecție cu candidoza vaginală din cauza nivelului necontrolat de zahăr din sânge
  • activitatea sexuală- deși candidoza sexuală nu este considerată o boală cu transmitere sexuală, aceasta poate fi contactată și în urma actului sexual

Candidoza vaginală. Cauze

  • tratamente cu antibiotice care scad bacteriile lactobacillus din vagin și schimbă PH-ul vaginului
  • sarcină
  • diabet zaharat necontrolat
  • sistemul imunitar deficitar
  • administrarea de contraceptive orale sau terapie cu hormoni, care cresc nivelul de estrogen
  • activitatea sexuală

Tratament pentru candidoză vaginală

Primul gest

 

  • prezintă-te la medic pentru stabilirea diagnosticului

Cum te pregătești pentru vizita la medic?

Dacă prezinți vreunul dintre simptomele enumerate mai sus, mergi urgent la medic.

Ce poți face?

  • notează-ți simptomele pe care le ai, chiar și pe cele care ți se pare că nu au nici o legătură cu consultația la care mergi
  • notează-ți informațiile legate de eventualele afecțiuni de care suferă membrii familiei, care pot conta în evaluarea unor potențiale riscuri
  • fă o listă cu medicamentele pe care le iei, chiar dacă sunt vitaminte, suplimente eliberate fără rețetă
  • fii pregătit să povestești care sunt obiceiurile tale alimentare și regimul de viață
  • notează-ți întrebări pe care să i le adresezi medicului
  • întreabă în momentul în care îți faci programarea, dacă trebuie să urmezi anumite reguli sau a restricții înainte de consultație

La ce să te aștepți de la medic?

Medicul îți va pune mai multe întrebări și ar trebui să fii pregătit să răspunzi într-un timp cât mai scurt. Iată ce ar putea să te întrebe:

  • Ce simptome ai?
  • Când au început simptomele?
  • Simptomele sunt continue sau ocazionale?
  • Ai fost tratat în trecut pentru vreo infecție vaginală?
  • Cât de sever este disconfortul creat de simptome?
  • Ai observat vreun miros vaginal puternic?
  • Ești activă sexual?
  • Folosești metode contraceptive? De care?
  • Ai luat recent antibiotice?
  • Primești tratament pentru o altă boală sau iei vitamine sau suplimente?
  • Folosești produse de igienă intimă spray-uri sau geluri?
  • Folosești săpun sau gel cu miros pentru zona intimă?

Tratament clasic pentru candidoza vaginală

  • medicamente antifungice
  • creme antifungice
  • probiotice

Tratament naturist pentru candidoza vaginală

Uleiul de arbore de ceai 

  • aplică în zona vaginului un tampon îmbibat în ulei din arbore de ceai. Îl lași să acţioneze timp de 20 de minute şi apoi se îndepărtează. Această procedură se realizează de două ori pe zi dimineaţa şi seara

Pelinul

  • se pot face spălături intravaginale cu infuzie concentrată de pelin, realizată din trei linguriţe de pelin la un litru de apă

Apă sărată

  • puneți în cadă un pumn de sare de mare. Acesta vă va calma mâncărimile produse de ciuperca și va grăbi vindecarea

Uleiul de cimbru și miere

  • într-o lingură de miere se pun 3-5 linguri de ulei de cimbru. Se consumă această combinație de trei ori pe zi. A nu se administrarea l în ceaiuri sau sucuri. Cura durează timp de 7 sau 14 zile și se poate repeta după o pauză de două săptămâni. Uleiul de cimbru este unul dintre cele mai puternice efecte antifungice, antibacteriene  și antiinflamatoare naturale, însă nu poate fi utilizat și de  femeile însărcinate

Lifestyle și prevenție

  • limitează consumul de lactate și de  alimente care conțin mult zahăr sau drojdie, deoarece pot stimula dezvoltarea ciupercii Candida
  •  evită  alimentele care fermentează (pâine, sosurile, cremele tartinabile), produsele fermentate (alcool, oţet) şi energizantele (ceai, cafea)
  • evită consumul de cartofi și porumb

Suferi de mâncărime în zona intimă? Află cauzele și cum poți scăpa de neplăceri!

0

Candidoza vaginală – este o infecție vaginală fungică (de obicei cu ciuperca Candida albicans ce se poate înmulți necontrolat), care provoacă iritații, scurgeri vaginale, și mâncărimi intense la nivelul vaginului si vulvei – țesuturile de la deschiderea vaginală.

 

Candidoza vaginală – este o infecție vaginală  fungică (de obicei cu  ciuperca Candida albicans ce se poate înmulți necontrolat),  care provoacă iritații, scurgeri vaginale, și mâncărimi intense la nivelul vaginului si vulvei – țesuturile de la deschiderea vaginală.

 

Infecția vaginală provocată de candida afectează trei din patru femei,  la un moment dat în viața lor. Multe dintre ele experimentează această boală de cel puțin două ori în viața, aceasta fiind cea mai frecventă boală genitală la femei.

Candidoza  poate apărea după anumite activități sexuale, în special prin contact sexual oral-genital, putând astfel să se răspândească și la gură. Însă, chiar dacă este o afecțiune vaginală nu este considerată o boală cu transmitere sexuală.  Și femeile care nu sunt active sexual pot dezvolta candidoza. Aceasta infecție se poate trata eficient cu medicamente.

Dacă de-a lungul anului suferiți de mai multe astfel infecții (mai mult de patru) veți avea nevoie de un tratament pe termen mai lung și un plan de întreținere. Simptomele candidozei vaginale pot fi de la ușoare la moderate. În cazul în care aveți  însă simptome mai severe cum ar fi roșeață extinsă, umflare și mâncărime, care duce la rupturi , fisuri sau răni, ar fi bine să mergeți urgent la medic. Această infecție s-ar putea să fie altă candidoză decât cea provocată de  Candida albicans și ar putea indica faptul că suferiți de diabet zaharat necontrolat sau că sistemul imunitar este slăbit din cauza anumitor medicamente sau afecțiuni cum ar fi infecția cu virusul HIV.

 

 

Hepatita – cauze, semne si tratamente

0

Hepatita – cauze, semne si tratamente

Din punct de vedere etimologic, cuvantul hepatita vine din grecescul „hepato” care inseamna ficat si denota o afectiune a acestui organ vital. Hepatitele acute sunt cele care dureaza mai putin de sase luni, iar daca ficatul nu se vindeca in acest interval de timp (mai mult de 95% din cauze sunt virale), hepatita devine cronica.

Din pacate, foarte multe cazuri de hepatita nu sunt depistate la timp pentru ca afectiunea nu prezinta simptome in cazul tuturor pacientilor. Insa, cand boala afecteaza functiile ficatului in organism se schimba compozitia sangelui si productia bilei. De aceea, analizele anuale au un rol vital in mentinerea starii de sanatate.

Hepatita – semne si simptome

Hepatite acute
Simptomele pentru hepatitele acute difera. Sunt cazuri asimptomatice, unele in care tratamentul obisnuit da roade si alte cazuri, atat de grave, incat este nevoie de transplant de ficat. La tineri insa, hepatitele virale sunt mai mult asimptomatice. Individual, pot aparea simptome dupa 7, 10 zile. Boala dureaza intre doua si sase saptamani.

Printre simptome, se numara indispozitii, dureri musculare, febra, greata, voma, diareee, dureri de cap. In cazurile de hepatita acuta alte simptome sunt: pierderea profunda a apetitului, intolerabilitatea fata de fumul de tigara in randul fumatorilor, urina inchisa la culoare, ochi tulburi, ingalbenirea scleroticii ochiului si a pielii, disconfort abdominal. Fizic, simptomele sunt minime: ingalbenirea pielii in 33% din cazuri si marirea ficatului la 10% dintre pacienti.

Hepatite cronice
Multi dintre cei care se imbolnavesc cu aceste maladii raman asimptomatici sau prezinta doar cateva semne. Verdictul il dau rezultatul testelor de sange. Durerile abdominale cauzate de marirea ficatului sau splinei, acneea, tulburarile de menstruatie in cazul femeilor, retentia de lichide sunt principalele semne ale ficatului bolnav.

Hepatita – cauze

Vinovatul? Virusul hepatitei, care face ravagii la nivel mondial. Sa facem cunostinta (la modul informal, evident!) cu dusmanii ficatului. In cazul hepatitelor virale A („boala mainilor murdare”) si E virusii sunt: „Herpes simplex” (HSV), Cytomegalovirus (CMV, ataca in special glandele salivare), Epstein-Barr (EBV), febra galbena (se intalneste in special in Africa), Adenovirus.

In cazul infectiilor nevirale declansatorii sunt: toxoplasma (protozoare – parazit care este gazduit de pisici), leptospira, febra Q (intalnit in organismul vacilor, caprelor, oilor, pisicilor, cainilor).

O alta cauza o reprezinta toxinele: „Amanita” (ciuperci), tetraclorhid de carbon. Paracetamolul, amoxicilina, medicamentele antituberculoza pot imbolnavi, de asemenea, ficatul.

Alte cauze sunt: graviditatea, bolile metabolice. Insa, hepatita se poate declansa si de la excesul de toxine (de alcool in special), infectii puternice sau autoimunitate (anticorpii actioneaza impotriva tesuturilor si celulelor organismului). Hepatitele cronice (B, D, C) pot fi declansate de ciroze biliare primare, autoimunitate, alcool, medicamente, boli ereditare.

Hepatita C – ridica probleme la romani

Asociatia Romana pentru Studiul Ficatului (ARSF) impreuna cu Societatea Romana de Gastroenterologie si Hepatologie(SRGH) au initiat campania pentru informarea populatiei despre riscurile hepatitei C: „Afla de C”. Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, Romania ocupa locul 1 in Europa ca numar total de cazuri si locul patru ca rata a mortalitatii cauzate de afectiunile hepatice: 44,5 decese la suta de mii de locuitori. Numar ingrijorator, avand in vedere ca media europeana este de 15 decese la suta de mii de locuitori.

La noi in tara, traiesc aproape 10% din cele 12 milioane de persoane care se presupune ca sunt infectate cu virusul hepatitei C din intreaga Europa. Pe termen lung, boala se poate complica: pot aparea ciroza hepatica sau cancerul hepatic.

Atentie! Hepatita C este o afectiune inflamatorie si asimptomatica a ficatului, produsa de virusul hepatic C, care are ca efect distrugerea tesutului hepatic. Aceasta boala se manifesta dupa 20-30 de ani de la infectare. O evolutie mai rapida poate aparea atunci cand boala este contactata la varste mai inaintate.

Persoanele care au primit sange sau produse ale sangelui inainte de 1991, trebuie sa-si faca testul pentru hepatita C.

Virusul hepatitei C (VHC) a fost identificat abia in 1991, iar de atunci persoanele care doneaza sange si produsele de sange sunt testate pentru aceasta afectiune. Alte cauze sunt: contactul direct cu sangele infectat (tatuaje, piercinguri, acupunctura), folosirea unor obiecte de uz personal a altor persoane, hemodializa. Se mai poate transmite VHC si pe cale sexuala sau prin administrarea de droguri injectabile.

Hepatita – tratamente si remedii

Datorita faptului ca hepatita este o boala contagioasa, in momentul in care unul dintre membrii unei familii, un coleg de clasa sau de birou s-a imbolnavit, sunt absolut obligatorii o dezinfectie a locuintei, clasei, biroului etc. si un control medical al tuturor persoanelor cu care pacientul a intrat in contact in mod frecvent. In ceea ce priveste pacientul, acesta trebuie izolat. Indicata este internarea in spital.

Pe langa tratamentul medicamentos: medicamente pentru protectia si regenerarea ficatului si multe vitamine (in formele usoare, acute) este obligatoriu un regim alimentar foarte strict in care se impune evitarea grasimilor, a ciocolatei si tuturor produselor care contin cacao. De asemenea, sunt interzise carnea de porc, prajelile, alcoolul, ouale, sucurile carbogazoase, alimentele cu multi aditivi. Regimul se personalizeaza de catre medic. S-a constatat ca se imbolnavesc de hepatita in special persoanele foarte obosite, stresate, cu o dieta neechilibrata.

In perioada de recuperare, pacientelor care folosesc ca mijloace de protectie contraceptivele orale li se recomanda sa renunte la folosirea lor in favoarea prezervativului, spre exemplu.

Totodata, trebuie evitata administrarea prea multor medicamente pentru a nu solicita foarte mult ficatul, acest organ fiind si „filtru” al toxinelor pe langa alte 499 de functii in organism. A se evita folosirea metodelor populare de „vindecare” a hepatitei, gen: taierea unei vene de sub limba! Vizita la medic este primul pas important spre vindecare.

Regenerarea ficatului
Din fericire, ficatul este unul dintre organele umane capabile sa regenereze tesutul pierdut. Daca 25 % din acesta functioneaza normal, acest organ are capacitatea de a se regenera in totalitate. Insa, daca unele organe se imbolnavesc si ficatul este lezat.

De asemenea, administrarea medicamentelor à la long sau a drogurilor afecteaza celulele hepatice.

Femeile care folosesc contraceptive orale trebuie sa ia si medicamente hepatoprotectoare. De retinut! Pentru a afla daca un contraceptiv oral este potrivit pentru organism, trebuie efectuate cateva analize ale ficatului dupa sase luni de la inceperea folosirii anticonceptionalelor. Medicul trebuie consultat regulat pentru a tine sanatatea sub control.

Hepatita B, mai contagioasa decat HIV!

0

Hepatita B, mai contagioasa decat HIV!

Unul dintre tipurile de hepatita cronica potential severe si agresive este cel determinat de virusul hepatitei B, considerat de Organizatia Mondiala a Sanatatii al doilea agent cu potential oncogen dupa tutun.

Incidenta bolii in lume, foarte mare

Statisticile arata ca in Europa si Orientul Mijlociu, 10 millioane de oameni traiesc cu hepatita cronica B. Dintre acestia – doar 10 la suta au fost diagnosticati, iar dintre cei diagnosticati, doar 10% primesc un tratament. In Romania, aproape 1 milion de romani (intre 2% si 7% din populatie – conform estimarilor OMS) sunt infectati cu virusul hepatitei cronice B si ca urmare sunt supusi riscului potential de progresie a bolii.

Medici din intreaga lume s-au reunit anul acesta la o conferinta de presa organizata de Bristol-Myers Squibb Romania, unde au dezbatut probleme legate de acest fenomen. Cihan Yurdaydin, directorul Institutului de Hepatologie din cadrul Universitatii din Ankara a atras atentia ca in lume, aproximativ 1 milion de oameni mor anual din cauza complicatiilor hepatitei B.

Cum se transmite?

Carcinomul hepatocelular este cea mai frecventa forma de cancer, iar virusul hepatitei B este responsabil pentru 75% din aceste cazuri de cancer. Probabil cea mai intalnita cale de transmitere a virusului hepatitei B in Europa de Est este calea orizontala sau intrafamiliala care se produce in majoritatea cazurilor in copilarie. La varsta adulta, predomina transmiterea pe cale sexuala sau prin folosirea in comun a acelor pentru administrarea drogurilor intravenoase.

Boala nu are simptome specifice

Campania pentru constientizarea hepatitei cronice B vrea sa atraga atentia populatiei ca virusul hepatitei B este de 100 de ori mai contagios decat virusul imunodeficientei umane (HIV) care determina maladia SIDA. Hepatita cronica B este cu atat mai periculoasa cu cat rar prezinta simptome specifice.

Testarea periodica si vizita la un medic specialist sunt foarte importante, mai ales ca si in Romania bolnavii pot beneficia acum de tratamente actuale, care tin boala sub control si cresc speranta de viata.

Risc de ciroza si cancer hepatic

Hepatita cronica B netratata conduce intr-un ritm de 3-4 ori mai rapid decat hepatita cronica C la ciroza hepatica si cancer hepatic. Rata de cronicizare si aparitie a cirozei hepatice este de 6-8% pe an, iar a cancerului hepatic este de 2-3% pe an.

Tratamentul antiviral imbunatateste calitatea vietii

Principalul obiectiv al tratamentului hepatitei cronice B este reducerea incarcaturii virale din sange pana la un nivel nedetectabil. Antiviralele orale au un profil de siguranta foarte bun si nu au efecte secundare. Cu o doza orala unica pe zi, pacientii se pot bucura de beneficiile si eficienta acestor medicamente si isi pot imbunatati calitatea vietii.

Scopul terapiei este sa suprime replicarea virusului hepatitei B si sa mentina aceasta supresie prin tratament continuu. Cand este folosit in terapie un antiviral oral, este foarte important sa fie ales un medicament cu potenta optima si cu risc scazut de dezvoltare a rezistentei virusului la acest medicament.

Hepatita – 10 lucruri importante de stiut

0

Hepatita – 10 lucruri importante de stiut

Una dintre cele mai frecvente infectii ale ficatului este hepatita. Fie ca vorbim de tipul A, care face ravagii in comunitatile mari unde igiena este deficitara, fie ca vorbim de tipurile B si C care distrug ficatul pe ascuns. Conform statisticilor mondiale, una din 12 persoane sufera de hepatita, fara sa stie de acest lucru. Tu cand ti-ai facut ultima data analizele?

1. Hepatita reprezinta procesul de inflamare a ficatului insotit sau nu de aparitia unor leziuni permanente ale tesutului hepatic. Boala poate fi acuta cand dispare intr-un interval de pana la 6 luni sau cronica, atunci cand necesita tratament si dupa aceasta perioada.

In functie de tipul virusului care a provocat infectia, hepatita se poate vindeca in mod spontan, dispare in cateva luni ca urmare a tratamentului sau poate evolua spre ciroza si cancer hepatic.

2. In cazul hepatitei virale, 3 tipuri sunt mai frecvente: hepatita virala A, hepatita virala B si hepatita virala C. Mai rar, pot sa apara si formele de hepatita virala D (Delta), hepatita virala E si hepatita virala G. Noi dovezi stiintifice aduc insa in discutie existenta unor alte virusuri hepatice, mai putin cunoscute.

3. Dintre acestea, cele mai putine riscuri de cronicizare sunt in cazul hepatitei A. Tipurile B si C in formele cronicizate, pot fi deosebit de agresive, de multe ori avand evolutie fatala. De exemplu, virusul hepatitei B este considerat de OMS al doilea agent cu potential oncogen dupa tutun.

15-25% dintre pacientii infectati cronic cu virusul hepatitei B mor din cauza complicatiilor bolii. Nici in privinta hepatitei virale C lucrurile nu stau mai bine, 80% din totalul cazurilor devenind cronice. Si ca o comparatie, hepatita cronica B netratata conduce intr-un ritm de 3-4 ori mai rapid decat hepatita cronica C la ciroza si cancer hepatic.

4. Primele semnale care ar trebui sa atraga atentia asupra posibilitatii de a fi contractat boala sunt oboseala, starile de voma, durerile abdominale cauzate de marirea ficatului, ingalbenirea pielii si a scleroticii ochilor, pigmentarea brun inchis a urinei, durerile musculare, febra.

5. Vestea proasta este ca, atat in cazul hepatitei B, cat si in cel al hepatitei C, rar apar simptomele specifice. Pacientii ajung la medic destul de tarziu, cand boala s-a cronicizat, iar tratamentul nu mai actioneaza eficient. In aceste conditii, testarea permanenta este deosebit de importanta.

6. Virusul hepatitei B se transmite prin contact cu sangele sau cu secretiile unei persoane infectate, prin intermediul transfuziilor de sange, a contactului sexual neprotejat, folosirii in comun a obiectelor de igiena personala, piercing-ului, tatuajelor, tratamentelor de acupunctura. De asemenea, mama ii poate transmite copilului virusul, la nastere.

7. Virusul hepatitei C se transmite numai prin sange, astfel incat cele mai periculoase sunt transfuziile in centrele medicale, echipamentele medicale sterilizate in mod necorespunzator, utilizarea in comun a acelor de seringa (consumatorii de droguri) si contactul sexual neprotejat.

8. Virusul hepatitei A se gaseste in materiile fecale ale unei persoane infectate, de aceea el se transmite prin neglijarea igienei din mediul de viata si a igienei personale: consumul alimentelor si a apei contaminate, omiterea spalarii mainilor inainte de masa si dupa folosirea toaletei, utilizarea tacamurilor sau veselei in comun cu o persoana contaminata, contact sexual neprotejat.

Nu degeaba acest tip de hepatita se mai numeste si „boala mainilor murdare”.

9. Virusul hepatitei B este de 100 de ori mai contagios decat HIV (virusul imunodeficientei umane). Situatia nu este diferita nici in ceea ce priveste hepatita C, statisticile globale aratand ca in toata lumea persoanele infectate cu aceasta boala sunt in numar de cateva ori mai mare decat cel al suferinzilor de SIDA.

10. Persoanele care sufera de hepa­ti­ta cronica nece­sita tratament de lunga dura­ta, fapt ce determina dezvol­ta­rea rezistentei. In aceste con­­ditii, boala evolueaza ne­stin­gherita, ajungandu-se la for­me grave.

De aceea este foarte importanta prevenirea bolii, respectarea igienei personale, evitarea contactelor sexuale neprotejate, precum si a manevrelor care presupun utilizarea unui instrumentar ce intra in contact cu sangele mai multor persoane (tatuaje, piercinguri, acupunctura) si, nu in ultimul rand, vaccinarea preventiva.

De mentionat ca in prezent exista vaccinuri pentru prevenirea hepatitei A si hepatitei B, iar cercetarile in domeniu anunta lansarea in scurt timp si a unui vaccin impotriva hepatitei C.

Tratament de ultima generatie
Ultimul si cel mai eficient medicament impotriva virusului hepatitei B (HBV) are la baza entecavirul, substanta activa ce exclude pericolul dezvoltarii rezistentei la tratamentul indelungat. In plus, medicamentul opreste din evolutie boala, nepermitand cronicizarea. Acesta a fost creat special pentru blocarea multiplicarii virusului in sange si scaderea nivelului acestuia pana la un nivel nedetectabil.

Hipercolesterolemie poligenica – cauze, diagnostic si tratament

0

Hipercolesterolemie poligenica – cauze, diagnostic si tratament

 

Descriere generala

Hipercolesterolemie poligenica este cea mai frecventa cauza de crestere a colesterolului, reprezentand cresterea moderata a LDL-Colesterol ( 140-300 mg/dl). LDL- Colesterolul este fractiunea de “colesterol rau” a carei crestere este un important factor de risc pentru boli cardio-vasculare.

O alta fractiune importanta este HDL-Colesterol “ colesterol bun” a carei scadere predispune la depunerea grasimilor pe vasele sanguine. Colesterolul este insa o component esentiala a organismului, avand rol in mentinerea integritatii celulare, sinteza vitaminelor liposolubile A,D,E,K, reglarea vascozitatii sangelui, sinteza unor hormoni si a bilei.

Cauzele producerii hipercolesterolemiei poligenice

Valorile colesterolului sunt influentate de factori fiziologici (varsta, sex, zona geografica, graviditate), ca si de factori patologici (boli de tiroida, pancreas, ficat).

In hipercolesterolemia poligenica, exista un genotip susceptibil, asociat insa unui stil de viata nesanatos: dieta dezechilibrata, sedentarism, fumat. Mai rar hipercolesterolemia poate fi data de anumite boli (hipotiroidie, boli hepatice sau renale) sau de anumite medicamente (anticonceptionale, cortizon).

Cei mai importanti factori de risc pentru hipercolesterolemia poligenica sunt dieta dezechilibrata (cu un consum mare de grasimi saturate- produse tip fast-food, mezeluri, cascavaluri, sosuri, prajeli), fumatul si  sedentarismul, toti fiind factori de risc pentru obezitate si diabet zaharat de tip 2.

 

Simptome de hipercolesterolemie poligenica

Nu exista simptome, cel mai frecvent hipercolesterolemia poligenica fiind descoperita intamplator la testele de rutina.

 

Diagnosticul de hipercolesterolemie poligenica

Este necesara efectuarea unui profil lipidic complet pentru diagnostic. Recoltarea sangelui se face pe nemancate (dupa 12 ore de post alimentar). Este important sa nu se schimbe regimul alimentar in saptamana dinaintea recoltarii si sa nu se consume alcool cu 24-48 ore inainte.

Diagnosticul hipercolesterolemiei se face pe baza profilului lipidic ce cuprinde:

– colesterol total,

– HDL-colesterol,

– trigliceride(TG)

LDL colesterol se calculeaza pe baza formulei: Colesterol total- HDL-colesterol – TG/5 ( daca TG sunt sub 300 mg/dl).

 

Tratamentul pentru hipercolesterolemie poligenica

O componenta importanta a tratamentului o reprezinta regimul de viata: miscarea, cresterea consumului de fructe/legume proaspete, cresterea consumului de peste oceanic, renuntarea la fumat. Pentru o mai buna complianta pe termen lung obiceiurile alimentare nu trebuie radical modificate brusc.

Pacientilor care au boli cardio-vasculare (hipertensiune esentiala, ateroscleroza, boala cardiaca ischemica) sau echivalente de boli cardio-vasculare (ex. diabet), in paralel cu modificarea stilului de viata, le este necesara si terapia medicamentoasa.

 

Evolutie, Complicatii si Recomandari medicale

Hipercolesterolemia este un important factor de risc pentru ateroscleroza si boli cardio-vasculare.

Un pacient care descopera intamplator o crestere a colesterolului la analizele de rutina trebuie sa se adreseze medicului de familie sau unui medic internist, diabetolog sau cardiolog.

Statinele sunt medicamentele cele mai folosite si care au revolutionat tratamentul hipercolesterolemiilor, fiind foarte eficiente in scaderea LDL-Colesterolului si bine tolerate pe termen lung.

S-a dovedit ca statinele scad riscul evenimentelor de cauza cardio-vasculara (infarct miocardic, accident vascular cerebral) si mortalitatea de cauza cardio-vasculara. Daca nu se ajunge la valorile tinta prin dieta si terpia cu statine, se mai pot asocia: acid nicotinic (care este eficient si in cresterea HDL-colesterol) sau medicamente ce inhiba absorbtia colesterolului.

Hipertrigliceridemia (cresterea trigliceridelor din sange)

0

Hipertrigliceridemia (cresterea trigliceridelor din sange)

 

Descriere generala

Hipertrigliceridemia reprezinta cresterea trigliceridelor din sange. Trigliceridele sunt grasimi sintetizate de ficat si apoi depozitate in tesuturi pentru a asigura energia necesara organismului intre mese.

Daca aportul alimentar este peste necesarul organismului sau daca exista dereglari hormonale, trigliceridele sunt acumulate in tesuturi si organe.

Variatii: Nivelul optim al trigliceridelor este sub 150 mg/dl. Intre 150 si 199 mg/dl – nivel de limita crescut, intre 200 si 499 mg/dl – nivel crescut si peste 500 mg/dl – nivel foarte crescut.

Cauze si factori de risc pentru hipertrigliceridemie

Cel mai frecvent hipertriglicemia este cauzata de diabetul zaharat dezechilibrat, obezitate si stilul de viata sedentar.

Exista si cauze genetice de hipertriglicemie care determina boli cardiovasculare premature si acestea includ: hiperlipidemia combinata, hipertriglicemia familiara, disbetalipoproteinemia.

Alte cauze: hipotiroidismul, sindrom nefrotic, cauze medicamentoase (diuretice, contraceptive orale, betablocante, glucocorticoizi), consumul de alcool in exces si dietele bogate in carbohidrati.

Factori de risc: Dieta, stres, sedentarism si fumat.

 

Simptomele hipertrigliceridemiei

Hipertrigliceridemia este asimptomatica pana la un nivel foarte ridicat al trigliceridelor (1000-2000 mg/dl) cand pot aparea episoade recurente de dureri abdominale, greata, varsaturi. Un istoric de episoade repetate de pancreatita acuta este des intalnita la pacientii cu hipertrigliceridemie necontrolata.

Hipertrigliceridemia severa mai poate cauza leziuni ale pielii: xantoame (mici pete sau noduli de culoare galbena, rosie sau bruna) sau xanthelasma (placi galbene in jurul ochilor).

 

Investigatii si diagnostic

  • Profilul lipidic complet efectuat dupa 10-12 ore de post, cu pacientul aflat pe o dieta obisnuita;
  • Anamneza atenta a istoricului familial de boli cardiovasculare premature;
  • Calcularea IMC (indice de masa corporala) si a circumferintei abdominale;
  • Masurarea CRP (proteina C reactiva) si homocisteina totala pentru screeningul riscului cardiovascular.

Dar, in mod obisnuit un profil lipidic pe nemancate este singura analiza necesara pentru a pune diagnosticul de hipertrigliceridemie.

 

Tratamentul pentru hipertrigliceridemie

In primul rand, sunt importante modificarea stilului de viata (exercitii fizice, intreruperea fumatului, scaderea in greutate) si controlul afectiunilor associate, aceasta  inaintea oricarui tratament medicamentos.

Tratamentul medicamentos se incepe daca nivelul trigliceridelor este peste 500 mg/dl. La pacientii cu trigliceride peste 1000 mg/dl, dieta si terapia medicamentoasa sunt atent monitorizate pentru a preveni pancreatita.

 

Evolutie – Complicatii – Profilaxie

Pacientii cu hipertrigliceridemie au risc crescut de boli cardio-vasculare premature, mai ales daca au si alti factori de risc cardio-vasculari. Daca pacientul intelege necesitatea modificarii stilului de viata – printr-o dieta echilibrata, fara alcool in exces si cu activitate fizica regulate – plus tratamentul medicamentos( daca nivelul trigliceridelor este foarte ridicat), prognosticul este imbunatatit semnificativ.
Evitarea episoadelor recurente de pancreatita secundara hipertrigliceridemiei se face prin mentinerea nivelului trigliceridelor sub 500 mg/dl.

Recomandari medicale:
Pacientul cu hipertrigliceridemie ar trebui sa se adreseze unui medic  endocrinolog, internist, cardiolog sau diabetolog si sa consulte de asemenea un nutritionist.

Medicatie: trei clase medicamentoase sunt utile in tratamentul hipertrigliceridemiilor: fibrati ( fenofibrat), acid niacinic ( vitamina B3) si acizi grasi omega 3. Dozele mari de statine scad deasemenea nivelul trigliceridelor.

Hipocalcemia

0

Hipocalcemia

 

Descriere generala.

Hipocalcemia este scaderea concentratiei plasmatice a calciului sub 8,8 mg/dl, in prezenta unei concentratii normale a proteinelor plasmatice, sau scaderea calciului ionic sub 1 mmol/l. O persoana de 70 kg are aproximativ 1,2 kg calciu in organism, 99% din acesta fiind stocat in oase. Insa oasele nu sunt structuri amorfe, ci ele se remodeleaza continuu. In fiecare zi aproximativ 500 mg calciu este resorbit din oase si reinlocuit cu o cantitate egala.

Calciul este esential pentru functionarea normala a celulelor, stabilitatea membranara, mineralizarea osoasa, intervine in contractia si relaxarea  musculara si in procesul de coagulare a sangelui. Rolul calciului in disfunctiile cardio-pulmonare si in accidentul vascular cerebral ramane a fi elucidat. (more…)

Intoleranta la lactoza

0

Intoleranta la lactoza

 

Intoleranta la lactoza – descriere generala

Intoleranta la lactoza este cea mai frecventa forma de deficit enzimatic intestinal, afectand toate categoriile de varsta. Enzima deficitara este lactaza, care in mod normal, la nivelul marginii in perie din intestin, produce hidroliza lactozei din lapte.

Lactoza care nu este digerata pana la galactoza si glucoza in intestinul subtire, trece in colon unde este fermentata sub influenta bacteriilor de la acest nivel. Se pare ca aproximativ 70% din populatia adulta este deficienta in lactaza, ceea ce a sugerat ca aceasta este starea normala. (more…)

Diareea acută infecţioasă: cauze, simptome, tratament

0

Diareea acută infecţioasă: cauze, simptome, tratament

 

Descriere generala

Diareea reprezinta eliminarea prea rapida a unor scaune prea moi, uneori apoase. Cauza diareei este adeseori o infectie.

Aproape oricine se confrunta cu diareea intr-un anume moment din viata. Deseori, simptomele apar dupa/ in timpul vacantelor (”diareea calatorului”). Atunci cand are o cauza infectioasa, boala se transmite prin contactul cu o persoana care are deja diaree sau prin consumul de alimente/ apa contaminate.

In medie, un adult se confrunta cu patru episoade de diaree anual. Majoritatea cazurilor se rezolva de la sine in cateva zile, fara tratament medicamentos. Diareea cu debut rapid, ale carei simptome se remit in cel mult doua saptamani este considerata ”acuta”. Persistenta simptomelor peste patru saptamani incadreaza boala ca fiind cronica.

Diareea acută infecţioasă: cauze

Exista variate situatii in care poate apare diareea. Una din cauzele principale este reprezentata de patrunderea in tractul digestiv al diferitilor agenti infectiosi:

– un virus, precum rotavirus, Norwalk, enterovirus, virus hepatitic

– o bacterie, precum E. Coli, Salmonella, Shigella, Clostridium sau Vibrio cholerare

– un parazit, precum Giardia, Amoeba.

 

Diareea acută infecţioasă: factori de risc/ cai de transmitere

Transmiterea se face prin ingestia agentului infectios provenit de la o persoana care este deja bolnava sau din alimente/apa contaminate. Au un risc crescut de imbolnavire cei care nu respecta regulile de igiena personala, care consuma alimente nespalate/ insuficient preparate termic sau contaminate dupa ce au fost preparate, cei care beau apa din surse contaminate, copiii inclusi in colectivitate, persoanele care calatoresc frecvent (”diareea calatorului”).

De asemenea, scaldatul in ape contaminate poate constitui un factor de risc. O mentiune aparte o are enterocolita provocata de Clostridium difficile, ale carei simptome se instaleaza de obicei la pacientii care iau sau au luat recent tratamente cu antibiotice. Boala este moderat-severa, in cazuri rare are potential letal. Persoanele contaminate pot raspandi la randul lor infectia celor din jur.

 

Diareea acută infecţioasă: simptome

Pot fi moderate sau severe. In forma moderata, pacientul are cateva scaune de consistenta scazuta, dar in rest se simte bine. In formele severe, se elimina si cate 20 de scaune diareice/ zi, apoase, la fiecare 20-30 de minute. Alte simptome pot fi: dureri/ crampe abdominale, balonare, febra, varsaturi, prezenta de mucus/ sange in scaun.

Din cauza pierderii masive de fluide si electroliti, pacientul se poate deshidrata. Deshidratarea este periculoasa mai ales la varstnici, copii mici, gravide.

 

Diareea acută infecţioasă: investigaţii

De cele mai multe ori, diareea se remite fara a fi nevoie de investigatii medicale. In cazuri grave sau cand simptomele persista, medicul poate recomanda analize de depistare a virusurilor/ bacteriilor, parazitilor in materiile fecale (coprocultura, exament coproparazitologic, depistarea virusurilor sau a toxinei Clostridium difficile, antigen Giardia).

Rareori, sunt necesare analizele de sange; ele pot indica inflamatia, cresterea numarului de globule albe, scaderea nivelului electrolitilor datorita deshidratarii.

 

Diareea acută infecţioasă: diagnostic

Se stabileste pe baza anamnezei si a examenului clinic. Daca pacientul a consumat alimente suspecte, a baut apa din surse neautorizate, a intrat in contact cu alte persoane cu diaree sau a calatorit recent este foarte probabil ca etiologia bolii sa fie infectioasa. Din analizele de laborator ale materiilor fecale se poate stabili agentul cauzal.

Examinarea pacientului poate evidentia semnele deshidratarii: scaderea tensiunii arteriale, uscarea pielii si a mucoaselor, culoarea inchisa a urinei.

 

Diareea acută infecţioasă: tratament

Cea mai importanta masura este rehidratarea. Se va incepe cu apa/ ceai de menta neindulcit, administrate in cantitati mici, cat mai des. In farmacii se gasesc solutii gata preparate (ORS) ce contin apa si electroliti, mult mai eficiente, destinate rehidratarii orale. O metoda de evaluare a eficientei rehidratarii este monitorizarea culorii urinei, aceasta ar trebui sa revina la  nuanta galben deschis. Sunt permise/recomandate alimente precum orezul fiert, pastele fierte, branza de vaci, sticks-uri, grisine, banane, mere coapte, supa de pui, legume fierte. La prepararea alimentelor se va adauga sare. Pe masura ce scaunele se normalizeaza se revine treptat la alimentatia normala. Pentru formele usoare de diaree se pot administra medicatie ce se elibereaza fara prescriptie medicala precum diosmectita, loperamid.

In cazuri severe sau de persistenta a simptomelor, la varstnici, gravide, persoane cu imunitatea scazuta este necesar sa va prezentati la medic. Acesta va decide daca este nevoie de administrarea unui antibiotic (precum ciprofloxacina, metronidazol).

De asemenea, din cauza riscului de aparitie a enterocolitei cauzate de Clostridium difficile e recomandat sa va adresati medicului daca simptomele au aparut in cursul/ dupa administrarea unui tratament cu antibiotice.

 

Diareea acută infecţioasă: evolutie/ complicatii

De cele mai multe ori, enterocolita acuta se vindeca de la sine, fara tratament. In 5-10% din cazurile de enterocolite bacteriene (rareori dupa cele virale sau parazitare) pot aparea simptome functionale digestive ce se incadreaza in sindromul intestinului iritabil. Rareori apar complicatii precum inflamatii ale articulatiilor (artrite reactive dupa infectia cu Salmonella, Shigella sau Yersinia), perforarea intestinelor/ deces (in diareea asociata cu Clostridium), afectarea sistemului nervos central (sindrom Guillain- Barre, in infectia cu Campylobacter).

 

Diareea acută infecţioasă: profilaxie

Cea mai buna metoda de profilaxie o reprezinta apa si sapunul. Nu consumati alimente nespalate, insuficient preparate termic si nu beti apa din surse neautorizate.

 

Diareea acută infecţioasă: recomandari medicale

De cele mai multe ori, nu este necesara prezentarea la medic. Daca simptomele nu se remit in cateva zile, starea generala se altereaza, febra persista sau au aparut in timpul/dupa administrarea antibioticelor, este recomandat sa va prezentati la mediul generalist/ de familie/ internist/ gastroenterolog. De asemenea, este indicat sa fiti consultati de catre medic daca sunteti insarcinata, in varsta sau suferiti de boli cronice debilitante.

(more…)